Fiecare poveste incepe cu „A fost odata…”. In cazul nostru, povestile fiecarei zile incep cu un apel telefonic. Cu o voce. Sau cu cateva cuvinte, mereu altele, ordonate in mesaje calde si prietenoase.
Unele fetite stiu exact, ce rochita lipseste din tabloul pe care si-l imagineaza. Flavia este una dintre ele. Aflandu-i varsta, mi-am imaginat-o inca dinainte de a o vedea, delicata, senina si cu par de soare. Pentru ca am gandit aceasta combinatie de culori pentru un anumit profil de fetita si, cu mici exceptii, la fel adorabile, destinatarele Fetitei cu Perla sunt cele din gandurile mele.
Am primit intr-o seara 3 fotografii. Si mesajul pentru concurs. Inainte sa citesc mesajul, mi-au dat lacrimile vazand fotografiile copilei pe care mi-o imaginasem, minunat realizate. „La granita dintre copilarie si adolescenta se afla rochita din Sipet de sidef. Copilul din Flavia mai vrea povesti cu zane, dar adultul isi cere si el dreptul la viata. O intoarcere spre copilarie imbinata cu o speranta catre viitor. Asta a fost pentru noi prima experienta cu aceasta rochita prilejuita de realizarea pozelor de final de clasa a VIII-a. Am „cochetat” cu copilaria si am privit cu incredere viata.”
Mesajul, imaginea, sinceritatea din privirea ei, au facut-o castigatoarea absoluta a primului concurs #Sipetdesidef. Dar ea este mai mult decat o adolescenta oarecare, a carei fotografie a adunat aprecierile colegilor de generatie si ale parintilor lor, ale prietenilor sau, pur si simplu, ale oricui a vazut dincolo de imagine un OM frumos la inceput de drum.
Nu a stiut de concurs dinainte si nici nu acesta a fost scopul sedintei foto inedite. Asa a fost sa fie. Si a fost bine. A fost momentul colorat si luminos al unui an greu, in care se pregateste pentru cel mai important examen de pana acum, cel de admitere la liceu pe care il trateaza cu seriozitate si cu determinare. Din acest motiv a lasat si badmintonul (de performanta) pe plan secund, dar nazuind spre noi medalii, cand va fi liceeana. Dar nu despre asta sau despre rezultatele scolare, vorbesc parintii ei cu mandrie. Desi ar avea de ce.
Parintii acestui copil luminos, sunt fericiti ca este sanatoasa. Si ca (desi nu-i usor pentru un parinte sa faca fata mereu!) refuza sa sa incadreze in tipare, alegand inca de la venirea pe lume, sa-si puna amprenta pe fiecare intamplare, al carei personaj principal este. Si sa-si croiasca propriul drum, urmata de instinct dar ajutata mereu de educatia primita. E un copil bun care aduce liniste si armonie intre colegi, extrem de altruista, alegand sa-si ofere sprijinul chiar daca nu-i mai ramane prea mult timp pentru ea si pentru proiectele ei. Si nu e o calitate des intalnita in ultima vreme. Asa cum nu te-ntalnesti la tot pasul, cu tineri care stiu exact, cum si-ar dori sa arate viitorul lor, bazandu-se doar pe propriile forte. Are un simt artistic dezvoltat, picteaza, lucreaza cu migala si rabdare fel de fel de bijuterii si, cine stie, dupa anul acesta greu, poate va reusi sa lucreze la o colectie intreaga. Pe care sa o vanda (pentru a folosi banii stransi pentru o cauza umanitara, asa pare sa-i placa) sau sa o daruiasca pur si simplu. Daca va avea timp. Pentru ca este posibil sa primeasca un catel (pe care si-l doreste foarte mult!), iar el ii va ocupa tot timpul liber.
Rochita castigata in dar, nu este pentru ea. Pentru ca are deja una. Iar bucuria nu e bucurie pe de-a-ntregul, daca nu o imparti cu un alt suflet (cel putin). A ales inca de la inceput sa o daruiasca unei fetite de-o seama cu ea, mai putin norocoasa, iar colegii ei s-au mobilizat grozav si au gasit-o! Intamplator, e tot o copila buna. Si intamplator, tot blonda.
Nu stiu ce ne-a umplut mai mult sufletul de bucurie? Faptul ca mama Flaviei ne-a descoperit si am ajuns usor-usor, sa ne asezam pe o ramura din primavara ei, ca am gasit niste parinti grozavi si niste copii minunati la Baia Mare sau ca incepem sa vedem o luminita, departe, in zare, care ne da sperante intr-un viitor mai bun, gratie unei generatii care pare sa stie ce vrea. Si o adorabila domnisoara, care a ales sa poarte o rochita in culori diafane de la Sipet de sidef, la granita dintre copilarie si adolescenta, pentru albumul pe care il va aseza cu grija intr-un sipet de sidef, alaturi de lucruri dragi, ganduri bune, medalii si tot ce-si va mai alege sa pastreze peste timp.
