2016. Thea a implinit 10 ani. Noi suntem ceva mai intelepti si impreuna am aniversat 11. Anna, spre finalul lui, a trecut intr-o noua etapa, dupa implinirea celor 7 ani…de-acasa. 3 ani de Sipet de sidef.

Un an in care fetele au crescut frumos si armonios, nu au avut nevoie de medicamente prea multe, cu exceptia siropelelor diverse (din cand in cand) si a apei de mare, iar adultii din jurul lor, noi si bunicii, scartaind pe alocuri, am facut fata multiplelor provocari.

Un an in care am revazut prieteni vechi si am cunoscut oameni frumosi. Si in care am ales sa fim un pic mai selectivi, in alegerea celor cu care merita sa-ti petreci timpul liber (atat de pretios) si nu doar. Pentru ca familia ti-o da Dumnezeu, asa e, dar ai deplina libertate sa-ti alegi prietenii si colegii. Am invatat sa spunem mai des NU si sa evitam convenientele! Si DA, doar la ceea ce ne-a facut placere, ne-a imbogatit sufleteste si ne-a ajutat sa fim mai buni.

In 2016 am facut investitii importante. In oameni, vacante si carti. Pentru viitorul sanatos si corect construit al copiilor nostri.

Un an in care am ajuns, in sfarsit, in Maramures, impreuna cu 5 mamici, 7 fetite, 9 copii, 2 bunici si o bona, impreuna cu care ne-am aventurat pe drumuri de munte. Nu ne cunoasteam pana atunci. Acum ne este dor! Asa cum nu-i cunosteam nici pe cei la a caror pensiune am stat si unde ne-am simtit grozav. Am ajuns pe Pietrosul Rodnei. Am vazut Cascada cailor. Am scapat de vipere, am cules afine si zmeura. Am cunoscut impreuna o familie grozava de romani stabiliti in Spania, impreuna cu care am facut un traseu minunat. A fost vacanta minunata a fetelor (fara tatici), ca-n fiecare an. O gura zdravana de oxigen!

Am fost la mare de doua ori, fetele au fost in tabara, apoi, in sfarsit, am tras o fuga printr-o bucatica de Europa impreuna, cu masina. In premiera, ca tot am scapat de raul de masina la drum lung. A fost perfect!

Zilele in doi n-au fost multe. Doar 4, dar minunate si foarte pline. Ne-am indragostit de Amsterdam si, in fiecare clipa ne-am imaginat, cum va fi cand vom reveni toti patru? Sigur, alegand cu mai mare grija traseele pentru plimbarile lungi prin oras.

Thea s-a imprietenit cu legumele si fructele, Anna nu mai refuza vehement carnea. Cu ceva munca de lamurire in primul caz. Amandoua inoata grozav si adora sa faca sport in continuare.

A aparut in viata noastra un catel. Nuc. O minune ciocolatie si adorabila care ne-a umplut curtea de bucurie. Si nu numai. Si ne-a golit-o de lavanda, trandafiri, hortensii si orice i s-a parut a fi interesant de ros.

Un an in care ne-am inteles perfect cu colegele noastre. Doar doamne si domnisoare, ceva mai multe decat anul trecut. Si la Evenimento si la Sipet de sidef. Si ele au fost sanatoase si (cred), multumite de alegerile facute.

Ne-am bucurat de inca un an in care am putut sa daruim. Hainute, jucarii, bucurii, surprize frumoase, momente speciale. Am daruit de capul nostru, oricand am simtit, oricui am dorit, cand am dorit, fara un calendar anume, stabilit de altii. Fara zgomot. In liniste deplina.

Sigur ca imi doresc un an si mai bun, asa se intampla mereu in decembrie. Dar daca va urma inca unul, aidoma celui care se pregateste sa devina amintire, un nou an in care copiii sunt sanatosi si noi pe langa ei, parintii ne raman alaturi, toti patru, la fel si prietenii si toti cei care conteaza pentru noi, nici nu indraznesc sa-mi doresc mai mult! Pentru ca daca ni se intampla toate acestea, vom gasi resurse sa fim activi si creativi si sa mai adaugam un pic de valoare proiectelor noastre profesionale.

Si, da, imi doresc sa fie PACE! Candva, era un cuvant pe care il regaseam in poeziile de la serbari. Un cuvant despre a carui greutate si importanta, ne povesteau bunicii la culcare. Nu patrundeam dincolo de el, erau povesti din vietile traite de altii. Strans legate de moartea unor stramosi. Toate pareau povesti. Chiar erau. Acum inteleg si realizez ca, dincolo de sanatate, PACEA este cea de care au nevoie generatiile ce vin! Asa sa fii, 2017! Deocamdata, mi te imaginez ca o inima alba care abia asteapta sa fie pictata pe un cer albastru cu firicele albe de nori pufosi.