Nu stiu care dintre noi or fi mai puternici ori mai castigati? Cei care pleaca sau cei care raman?! Cei care pleaca dupa o iubire sau pentru cariera visurilor lor, optimisti si cu inima plina, avand deja o viata frumos conturata sau cei care aleg sa fuga de o dezamagire si sa alerge cat mai departe, trecand granita cu lacrimi in ochi si cu inima zdrentuita, evitand sa mai priveasca inapoi?! Ori poate noi, tot mai putini ramasi in tara cu un contur atat de frumos?
Ce stiu este ca nu e usor nicaieri. Si, cu atat mai dureros, nu-i usor sa ne fie…tot mai greu,…acasa. Desi AM INVATAT, STIM si PUTEM, desi AVEM un rost pe-aici si AM MUNCIT CINSTIT pentru tot ceea ce avem, desi LUPTAM ZI DE ZI si TRAIM CORECT, desi NU FURAM, NU MINTIM si NU INSELAM, desi AJUTAM, CLADIM si EDUCAM, nu reusim sa intelegem ce si de ce se intampla, de ce nu se respecta sistemul acela de valori, despre care ne povesteau bunicii si pe care ne straduiam sa-l avem mereu drept reper? Sunt ganduri care ne tulbura in fiecare clipa si simtim cum revolta aproape ne sufoca. Dar nu ne ingenuncheaza!
Pentru ca am ales sa ramanem. Nefiind legati cu niciun fir, vazut sau nevazut, de alt pamant si traindu-ne toate iubirile, dorurile, amintirile, fericirile si nefericirile aici, am ales sa continuam sa radem (uneori amar) si sa plangem in Romania. In tara pentru a carei libertate au murit stra-strabunicii nostri, in care exista o scoala (culmea, in judetul Teleorman!), care poarta numele strabunicului fiicelor noastre (care a scris carti minunate despre propria lui dragoste pentru Romania!), in care bunicii si parintii nostri au dascalit generatii intregi de copii ajunsi Oameni. Sau au judecat drept ori au redat viata. In tara pe care noi o iubim, desi e condusa si calcata in picioare de cei care o dispretuiesc!
Si pentru ca ne asumam alegerile, „repetabila povara” a generatiei noastre, nu putem trai precum e vremea sau precum ne dicteaza vremurile. Nu atata timp cat gandim. Schimbarea sta in puterea fiecaruia dintre noi, mic si educat corect sau mare si educand corect. Schimbarea e mai aproape decat isi poate imagina cineva! Este in toate alegerile pe care le facem clipa de clipa. In fiecare cuvant, in fiecare gest, in fiece zambet oferit, intr-o lacrima, intr-o imbratisare, intr-un gand trimis pe neasteptate, cand e mai multa nevoie de el, in cateva litere asternute timid, in visele implinite sau in cele care abia incep sa prinda aripi. In fiecare mizerie pe care alegi sa o tii in buzunar pana intalnesti un cos de gunoi sau pe care o ridici de jos, desi a aruncat-o altcineva. Sau in amendarea ferma a fiecarui gest nelalocul lui pana-n panzele albe. In fiecare „sarut-mana!”, „imi cer scuze!”, “e vina mea!”, „vreau sa ajut!”, „multumesc!” si „pe curand!”. In fiecare cos de cumparaturi plin cu produse exclusiv romanesti. In fiecare umar oferit drept alinare si in fiecare mana intinsa sa ridice un seaman de jos. In fiecare carte cumparata, citita si daruita. In fiecare rugaciune spusa soptit alaturi de copiii tai, la culcare. In fiecare prajitura de casa oferita unui cunoscut. In orice telefon dat doar pentru a afla cum ii este celuilalt.
Schimbarea Romaniei incepe cu schimbarea oamenilor care au ramas sa traiasca aici si cu sprijinul tuturor celorlati, pentru care tot aici e ACASA, orice ar scrie in actul lor de identitate.
Epilog.
Intr-o tara frumoasa cat vezi cu ochii, bogata in toate si invidiata de multi, cu munti si paduri (tot mai golase), cu mare, delta si ape (tot mai sufocate de gunoaie) despre care se spune ca ar fi ocrotita de Dumnezeu, niste oameni ajunsi arar la biserica, dar cu cele sfinte in suflet in permanenta, cresc firesc niste copii. Si le pregatesc in permanenta bagajul. Pun in el grija, empatie, responsabilitate, lumina, optimism, altruism, corectitutine, respect, spirit de aventura, creativitate, sinceritate, curaj si curiozitate fara margini. Acesti copii sunt lasati sa alerge prin ploaie (cu grija de a nu-i stropi pe altii) sau prin iarba necosita (atenti sa nu striveasca fiinte mai mici), ghidati de reguli nescrise, dar indelung repetate. Va veni o vreme cand acesti copii vor avea libertatea de a alege unde sa traiasca si o vor face bine. Bagajul e atent aranjat. Si daca ei vor folosi corect tot ceea ce se afla in el, ACASA e ACEL loc! Orice alt taram din lume va fi doar un vremelnic loc de vacanta.
