Le-am iubit dintodeauna. Si nu au lipsit din tabloul copilariei. Tricotate, crosetate, din pasla, macrame sau lana, beretele au intregit micutele noastre tinute cu accente sofisticate. Alaturi de hainutele cusute din stofele bunicii si de mainile ei, neaparat cu pantofiori cu bareta sau ghetute simple, uneori cu o gentuta asortata, sunt parte a unor vremuri de care mi-e dor. Foarte dor. Erau hainutele accesorizate adorabil, cu care mergeam in vizita, la slujba de duminica ori in (unele) excursii. Odata, am fost convinsa ca o bereta crem, cu "codita", mi-a purtat noroc la o partida de Pinnacle jucata cu bunica, tanti Lilica si nenea Viorel. Ma rog, ea si intregul borcan de dulceata de cirese amare. Cea roz are aproape 30 de ani si mi-a colorat o parte din anii liceului. Nu doar pentru ca este din lana si am gasit-o intr-o vitrina pariziana din Montmartre, iar pentru a o avea, am renuntat la un vinil cu Roch Voisine! Dupa aproape 30 de ani, bereta mea roz si amintirile din ea, stralucesc! Si daca niciodata nu mi-am inchipuit asocierea ei cu o rochita pentru joaca de-a printesele, alaturarea cu ghetutele superbe din piele intoarsa, simple si atat de versatile, recunosc, este una dintre imaginile mele despre copilarie, puritate si firesc. Si, de ce nu, despre eleganta. Si nu este nimic intamplator. Pentru ca Sipet de sidef este despre frumos. Despre copilaria in culori, despre simplitate si bun gust. Fara stridente, farduri si tocuri si fara teama de indrazni sa crezi in vise. Pentru ca ele se implinesc, daca esti suficient de puternic sa le tii zdravan in suflet, cu bratele care cresc in acelasi timp cu ele!