Acum un an si jumatate, cand am gandit prima rochita de printesa Sipet de sidef (Printesa de smarald a fost cea dintai), nici prin cap nu mi-a trecut ca va fi altfel si ca hainutele noastre vor fi considerate altceva decat niste rochite de joaca. Asa le-am si numit,”rochite de joaca sau dor de culoare”. Pentru ca imi doream sa acopar o paleta ampla de culori. Si pentru ca, evident, pentru fetitele mele in primul rand, trebuia sa inventez rochite care sa semene (coloristic) cu vreo printesa in voga. Am cedat adesea insistentelor celor mici si am cumparat de pe orinde ajungeam in vacante, celebrele rochite „identice” cu ale personajelor splendide. Sigur ca s-au dovedit a fi urate, prost lucrate, fara a avea vreo legatura cu stralucirea, grandoarea, eleganta si…volumul celor de pe ecran. Deloc ieftine, pentru niste produse de serie, lucrate in milioane de exemplare. Dar copiii nu stiu prea bine cum sta treaba. Stiu ca vor sa se simta pret de cateva minute, ore, zile precum zana favorita din povesti, sa alunece in lumea de vis, sa-si pune o amuleta magica ori sa zboare pe nori pufosi si sa se invarta, sa se invarta si sa pluteasca cu o rochita nemaivazuta si nemaintalnita. De cele mai multe ori, cum au constatat toti parintii, nu am facut decat sa aruncam banii, fara a avea nici macar efectul scontat. Cat au plans fetitele mele ca printesa X are rochia mai lunga si mai larga, ori ca printesa Y are trena iar zana Z nu are rochita stramba !!! Abia asteptam reactia micutelor care vor primi rochitele noastre! Eram (si inca sunt
