M-au coplesit sotul meu si fetele, fiecare in felul lui adorabil. Si unic. S-a lucrat ore-n in sir la mesaje, in camera alba de la mansarda si s-a susotit indelung. Primii au fost Viorica si bujorii ei, mama (care mi-a transmis si urarile primite de ea pentru mine!), sora mea si dragii ei, tata, Imelda mea atenta la toate, Rox cea zapacita (cu tot cu singurul presedinte fain pe care-l cunosc!). Adriana mea draga, Ralu, Aura, Miha si Cata, echipa mea. Draga mea invatatoare, ca in fiecare an, familia minunata a dirigului meu din liceu, profesorii mei, unii personal, altii, prin copiii lor (cu care-s „conectata” inca). Prietenele din copilarie, alaturi de care am facut toate traznaile posibile (pentru care fetele ma invidiaza!), colegele din generala, din liceu si din facultate. Oamenii pe care destinul mi i-a scos in cale la un moment dat si care au ramas aproape sufleteste, indiferent cat de departe i-a dus destinul, sunt cel mai pretios cadou pe care mi-l doresc de la viata.
 |
 |
 |
 |
 |
