Între ani
Postat de ANDREEA TOCAN

2016. Thea a împlinit 10 ani. Noi suntem ceva mai înțelepți și împreună am aniversat 11. Anna, spre finalul lui, a trecut într-o nouă etapă, dupa împlinirea celor 7 ani…de-acasă. 3 ani de Sipet de sidef.
Un an în care fetele au crescut frumos și armonios, nu au avut nevoie de medicamente prea multe, cu excepția siropelelor diverse (din când în când) și a apei de mare, iar adulții din jurul lor, noi si bunicii, scârțâind pe alocuri, am făcut față multiplelor provocări.
Un an în care am revăzut prieteni vechi și am cunoscut oameni frumoși. Și în care am ales sa fim un pic mai selectivi, în alegerea celor cu care merită să-ți petreci timpul liber (atât de prețios) și nu doar. Pentru că familia ți-o dă Dumnezeu, așa e, dar ai deplina libertate de-ați alege prietenii. Am învățat să spunem mai des NU și să evităm conveniențele! Și DA, doar la ceea ce ne-a făcut plăcere, ne-a îmbogațit sufletește și ne-a ajutat să fim mai buni.
În 2016 am făcut investiții importante. În oameni, vacanțe și cărți. Pentru viitorul sănătos și corect construit al copiilor noștri.
Un an în care am ajuns, în sfârșit, în Maramureș, împreună cu 5 mămici, 7 fetițe, 9 copii, 2 bunici și o bonă, împreună cu care ne-am aventurat pe drumuri de munte. Nu ne cunoașteam pâna atunci. Acum ne este dor unii de alții! Așa cum nu-i cunoșteam nici pe cei la a căror pensiune am stat și unde ne-am simțit grozav. Am ajuns pe Pietrosul Rodnei. Am văzut Cascada cailor. Am scăpat de vipere, am cules afine și zmeură. Am cunoscut în vârf de munte o familie grozavă de români stabiliți în Spania, împreuna cu care am făcut un traseu minunat. A fost vacanța de neuitat a fetelor (fără tătici), ca-n fiecare an. O gură zdravană de oxigen!
Am fost la mare de două ori, fetele au fost în tabără, apoi, în sfârșit, am tras o fugă printr-o bucățică de Europa împreună, cu mașina. În premieră, că tot am scăpat de răul de mașina la drum lung. A fost perfect!
Zilele în doi n-au fost multe. Doar 4, dar minunate și foarte pline. Ne-am îndrăgostit de Amsterdam și, în fiecare clipă ne-am imaginat cum va fi, când vom reveni toți patru? Sigur, alegând cu mai mare grijă traseele pentru plimbările lungi prin oraș.
T s-a împrietenit cu legumele și fructele, A nu mai refuză vehement carnea. Cu ceva muncă de lămurire, în primul caz. Amândouă înoata grozav și adoră să facă sport în continuare.
A apărut în viața noastră un cățel. Nuc. O minune ciocolatie și adorabilă care ne-a umplut curtea de bucurie. Și nu numai. Și ne-a golit-o de lavandă, trandafiri, hortensii și de orice altceva i s-a părut a fi interesant de ros.
Un an în care ne-am înteles perfect cu colegele noastre. Doar doamne și domnișoare, ceva mai multe decât anul trecut. Și la Evenimento si la Sipet de sidef. Și ele au fost sănătoase și (cred), mulțumite de alegerile făcute.
Ne-am bucurat de înca un an în care am putut să dăruim. Hăinuțe, jucării, bucurii, surprize frumoase, momente speciale. Am dăruit de capul nostru, oricând am simțit, oricui am dorit, când a fost sau n-a fost nevoie, fără un calendar anume, stabilit de alții. Fără zgomot. În liniște deplină.
Sigur că îmi doresc un an și mai bun, așa ne dorim mereula final de decembrie. Sau mereu. Dar dacă va urma înca un an aidoma celui care se pregătește să devină amintire, un nou an în care copiii sunt sănătoși și noi pe lângă ei, părintii ne rămân alături, toți patru, la fel și prietenii și toți cei care contează pentru noi, nici nu îndrăznesc să-mi doresc mai mult! Pentru că dacă ni se întâmplă toate acestea, vom găsi resurse să fim activi și creativi și să mai adăugăm un pic de valoare proiectelor noastre profesionale.
Și, da, îmi doresc să fie PACE! Cândva, era un cuvânt pe care îl regăseam în poeziile de la serbări și-l rosteam fără să-i înțeleg sensul profund. Un cuvânt despre a cărui greutate și importanță, ne povesteau bunicii la culcare. Nu pătrundeam dincolo de el, erau povești din viețile trăite de alții. Strâns legate de moartea unor strămoși. Toate păreau povești. Chiar erau. Acum înteleg și realizez că, dincolo de sănătate, PACEA este cea de care au nevoie generațiile ce vin! Așa să fii, 2017!
Deocamdată, mi te imaginez ca o inima albă care abia așteaptă să fie pictată pe un cer albastru cu firicele albe de nori pufoși.