Să te înconjuri de oameni adevărați

Postat de ANDREEA TOCAN

Să te înconjuri de oameni adevărați

Ne este dat să cunoaștem multe persoane într-o viață. Și prea puțini oameni. Prea ocupați cu probleme, preocupați de propria persoană, extrem de atenți să salvăm aparențe, să ne construim CV-uri, să fim prezenți la evenimente cu ștaif, să avem mii de like-uri și să fim tăg-uiți, să ne îmbrăcăm într-un fel și să ne facem poze năucitoare, să ne dăm check-in în locații de 5 stele, unde ne întâlnim cu amicii la spa, prânz sau cină, să fugim de la serviciu dupa copii, să-i luam de la after school, să-i ducem la balet, germană, pictură, origami, să mergem la...

Împotriva curentului

Postat de ANDREEA TOCAN

Împotriva curentului

Când eram mică, iar pantofiorii erau atat de greu de găsit (și greu "încercați", imediat ce erau încălțați de piciorușele noastre aflate intr-o continuă fugă), exista în satul nostru un meseriaș grozav, nenea Acatrinei, fără de care nu ne puteam imagina ieșirea din anumite situații limită. Pot lesne să mă întorc în timp și să mă văd urcând dealul (în viteză) către casa dumnealui, cu punga plină de pantofiorii (ori de pantofii si saboții trăncănitori ai mamei) care aveau nevoie de vreun "tratament" special, înaintea plecării în vreo tabără sau în vederea începerii anului școlar. Pare ciudat pentru cei mai...

Gânduri amestecate

Postat de ANDREEA TOCAN

Gânduri amestecate

Miercuri. 11.11.O alta zi nebună în care nu reușesc să termin tot ceea ce am de facut. Și, totusi, am fugit la prânz să-mi îmbratisez fetele, la ieșirea de la școală. Thea avea ochișorii plini de lacrimi și de mândrie. Nu înțelegea, cum de am venit doar pentru a le spune că le iubesc și pentru a le strânge în brațe. M-am întors la birou. Am fugit la 16.40 să iau flori, apoi să le iau de la cursurile de lb. engleză, întâi pe una, apoi pe cealaltă. Am ajuns acasă, am aranjat buchetele și codițele și am fugit către...

Din dragoste pentru fetițele noastre. Povestea.

Postat de ANDREEA TOCAN

Din dragoste pentru fetițele noastre. Povestea.

Îmi amintesc cu mare nostalgie, momentele artistice puse în scenă în copilărie de mine și de sora mea și îndârjirea cu care „lucram” să ne facem costume perfecte. Mai întâi apelam la dulapul plin de „comori” al bunicii, unde se odihneau, meticulos aranjate, împănate cu saculeți de levanțică și săpunuri parfumate (pe alocuri și respingătoarea naftalină ori buchete de pelin uscat), diverse țesături (de foarte bună calitate și nu doar, căci nu era simplă achiziția țesăturilor în acele vremuri). Sigur, dacă eram prinse asupra faptului, situația nu era prea confortabilă. Cum căpătaserăm însă abilitatea de a atinge o coarda sensibilă,...