Parvenitii sunt o specie (din pacate) prea des intalnita, despre care ofera explicatii si DEX-ul.

Sunt lesne de recunoscut, dupa vorba, dupa haine. Ei stiu totul despre toate, cu toate ca au terminat cu greu o scoala. Dau diagnostice mai usor decat orice doctor, stiu mai multe despre educatie decat orice dascal, sunt mai ocupati decat oricine, isi incep ziua la vreun „salon”, apoi, dupa un masaj relaxant, iau pranzul la restaurant, unele seri si le incheie la opera ori la teatru si „se catara” cu perseverenta spre medii inalte. Nu conteaza ce distrug in drumul lor.

Parvenitii sunt „melomani” pana in maduva oaselor! Nu rateaza niciun concert, cunosc intreaga agenda concertistica a anului in curs si au grija sa-si achizitioneze bilete la Festivalul Enescu. Desigur, intre ei, la petrecerile la care pot sta linistiti, fara „presiunea” presei, fara blitz-uri si camere de luat vederi, se dezlantuie frenetic si canta despre viata, despre durere, despre copiii si mamele lor, si, cum altfel, despre bani. Pe care ii si arunca printre mese ori ii inghesuie in vreun decolteu generos, venit la pachet cu „artistii” de casa.

De copii nu au timp, am spus deja, sunt foarte ocupati! E un sacrificiu imens sa-i faca, mai ales ca sarcina se poarta cu greu si este ingrozitor de costisitoare stergerea urmelor unei sarcini de pe corp. Dar au angajati care se ocupa de odrasle, inca din prima noapte petrecuta acasa, in camera amenajata de designeri, cu lampadar, carusel, mobilier si tapiterie de colectie. Copiii lor, nevinovati de altfel, sunt mai apropiati de bona, de bucatareasa, de majordom si ajung sa se confeseze soferului. Insa trebuie sa arate mereu impecabil in pozele din pictoriale, la receptiile simadicoase ori la emisiunile in care isi fac veacul celebrii lor parinti (invitati sa povesteasca despre nimic). Si, in fond, sunt investite cateva zeci de mii de euro in fundul lor, anual, asa ca trebuie sa iasa ceva din ei!

Orice ar fi, obligatoriu trebuie sa se afle despre ei! Fie ca scriu o carte, infiinteaza o fundatie, slabesc zeci de kilograme, se plimba cat e anul de lung si organizeaza petreceri extravagante, se pozeaza cu Brad Pitt pe o plaja, mananca cozi de sobolan ori sunt prinsi in vreun amantlac sordid (regizat sau intamplator, ca doar sunt vesnic…in vizor!). Toate acestea sunt motive numai bune despre care sa se afle! Si de care trebuie sa se minuneze ori sa li se faca lehamite oamenilor. Dar rating-ul trebuie sa fie „sus”, cu orice pret.

Parvenitii se uita mai intai la rama, nu la tablou. Apoi, cand ii afla valoarea, si-l achizitioneaza si il atarna in „livingul” mobilat, desigur, dupa ultimul curent din domeniu. Dupa „redecorare” se impune si un pictorial, sau chiar o emisiune in direct. Nu pun pret pe argint, este mai ieftin decat aurul! Ma rog, daca e vorba de tacamuri…

Ei nu au un sipet de sidef! Sigur, daca ar sti ca este un trend, si-ar comanda un cufar imens, din lemn de santal ori abanos, batut cu aur si pietre nestemate, sau cu cirese…cu tot cu codite) neaparat cu monograma, obligatoriu unicat. Dar ei nu au amintiri care sa se odihneasca in el si nici trecut. Ei nu au parinti, nu au bunici… . Istoria desculta si sarmana le e straina. Ar fi prea rusinos sa se afle despre batranii lor si despre cele doua clase terminate cu greu (din diferite motive), ori despre mainile muncite si fetele arse de soarele campului. Ei au venit din neant si au inceput sa-si croseteze CV-uri, imediat ce si-au „achitat” diplomele . Viata lor a inceput in momentul achizitionarii primului ghiul si concomitent cu imbracarea primilor „blugi prespalati”, a unei masini la mana a treia, cu brelocuri la oglinda sau o data cu infiintarea SRL-ului din coltul strazii, cu marfa adusa din Turcia, care le-a dat senzatia ca au ars niste etape. Ei s-au nascut…oameni de afaceri. Sau…politicieni. Si descriu cu nonsalanta, atunci cand ii intrebi (daca esti vreodata pus intr-o astfel de situatie :) ), ca tot ceea ce au, reprezinta mostenirea unei familii cu traditie milenara! De parca nu ar mai trai vecinii, profesorii, prietenii de pe strada, d-na X de la care furau sticle goale de un leu... . Parvenitii sunt goi si nu dau doi bani pe continutul unui suflet frumos si adevarat. Sunt lipsiti de esenta. Merita sa li se aminteasca ceea ce sunt, sa fie ignorati si, da, refuzati. Si e e grozav sa poti face asta, atunci cand e cazul. Ori de cate ori este pus in situatia de a-ti apara valorile. Pentru ca, ghinion, nu oricine face compromisul de a se trage de sireturi cu fitecine iar banii nu pot cumpara chiar orice. Si nu pe oricine. Pentru ca atunci cand eviti cu gratie (sau nu) sa-i ai prin preajma, se vad mai bine oamenii frumosi, cei care conteaza cu adevarat si pentru care merita orice efort, orice dragalasenie, persoanele calde care, atunci cand le complimentezi copilul afirmand ca este dulce, nu te intreaba hahaind daca..."l-ai gustat" ?!