1. O bereta roz

    Dupa aproape 30 de ani, bereta mea roz si amintirile din ea, stralucesc! Si daca niciodata nu mi-am inchipuit asocierea ei cu o rochita pentru joaca de-a printesele, alaturarea cu ghetutele superbe din piele intoarsa, simple si atat de versatile, recunosc, este una dintre imaginile mele despre copilarie, puritate si firesc. Si, de ce nu, despre eleganta. Si nu este nimic intamplator. Pentru ca Sipet de sidef este despre frumos. Despre copilaria in culori, despre simplitate si bun gust. Fara stridente, farduri si tocuri si fara teama de indrazni sa crezi in vise. Pentru ca ele se implinesc, daca esti suficient de puternic sa le tii zdravan in suflet, cu bratele care cresc in acelasi timp cu ele!
    Afla mai multe »
  2. O zi de vacanta, nimic special

    De la inaltimea celor cativa ani, lucrurile arata diferit. Sunt simple. Orice situatie are o rezolvare fireasca. Cum ar fi sa ne aplecam un pic sau sa stam pe vine si sa incercam sa ne privim propria viata din perspectiva unui copil? Cate am schimba? Cum am evalua ceea ce ni se intampla? Daca noi, adultii am face asta, poate ca am avea sansa sa ne purtam firesc unii cu altii, sa desenam frumos amintirea unor clipe, sa impartim un derdelus, o sanie, bucuriile unei zile si un platou cu prajituri. Fie, poate ne-am spala pe maini inainte. :)
    Afla mai multe »
  3. La multi ani, Romania!

    Cum sa-mi spuna "La multi ani!", cei care nu ma aud cum plang?! Cei care nu ma vad, incovoiata de durere, impovarata de griji si incoltita din toate partile?! Cei care nu ma vad mutilata, tremurand din toate incheieturile, tot mai vlaguita si mai intunecata?! Cum sa ma felicite, cei care au uitat gustul roadelor mele, rostul obiceiurilor mele, talcul povestirilor mele, parfumul campiilor mele, fosnetul lanurilor mele, muzica izvoarelor mele, stralucirea cerului meu, dulceata doinelor mele, rugaciunile mamelor mele?! Cei care au uitat magia Craciunului si emotia sarbatorilor de Paste, cu bucate romanesti si strabunii inlacrimati in tinda? Ce urari imi pot face, cei care au uitat cum este sa alergi prin ploaie sau sa te intinzi in iarba si sa-l simti pe Dumnezeu?! Sau...ca Dumnezeu e in toate?!
    Afla mai multe »
  4. Scrisoare pentru Anna

    Draga Anna, Astazi este ziua ta. Nu a inceput inca sa ninga, asta a fost doar in 2009, atunci cand ai ales sa vii pe lume. Am avut atunci cea mai alba iarna. Si cele mai albe 30 de nopti. Doar 30, in care iti facea o placere teribila sa stam de vorba, imediat ce tati, surioara ta si toti vecinii din cartier adormeau. 30 de nopti in care, tu, ingramadita in paturica roz si pufoasa si eu, imbracata cu ce apucam sa pun pe mine, stateam in fata ferestrei larg deschise, lasand fulgii care cadeau frenetic, sa ne inghete obrajii. Ma gandeam ca aerul rece si tare iti va face o pofta nebuna de somn si ca vei adormi inainte de ora 9 , ca sa pot macar, sa o pregatesc pentru gradinita pe Thea. Tu insa, micuta, calda si imbujorata, priveai fulgii de la felinare cu nesat. Nu clipeai nici cand ti se topeau pe gene. Deschideai gurita sa-i gusti si gangureai in surdina.
    Afla mai multe »
  5. Locul nostru

    Nu stiu care dintre noi or fi mai puternici ori mai castigati? Cei care pleaca sau cei care raman?! Cei care pleaca dupa o iubire sau pentru cariera visurilor lor, optimisti si cu inima plina, avand deja o viata frumos conturata sau cei care aleg sa fuga de o dezamagire si sa alerge cat mai departe, trecand granita cu lacrimi in ochi si cu inima zdrentuita, evitand sa mai priveasca inapoi?! Ori poate noi, tot mai putini ramasi in tara cu un contur atat de frumos? Ce stiu este ca nu e usor nicaieri. Si, cu atat mai dureros, nu-i usor sa ne fie…tot mai greu,…acasa. Desi AM INVATAT, STIM si PUTEM, desi AVEM un rost pe-aici si AM MUNCIT CINSTIT pentru tot ceea ce avem, desi LUPTAM ZI DE ZI si TRAIM CORECT, desi NU FURAM, NU MINTIM si NU INSELAM, desi AJUTAM, CLADIM si EDUCAM
    Afla mai multe »
  6. Despre parveniti

    Parvenitii sunt o specie (din pacate) prea des intalnita, despre care ofera explicatii si DEX-ul. Sunt lesne de recunoscut, dupa vorba, dupa haine. Ei stiu totul despre toate, cu toate ca au terminat cu greu o scoala. Dau diagnostice mai usor decat orice doctor, stiu mai multe despre educatie decat orice dascal, sunt mai ocupati decat oricine, isi incep ziua la vreun „salon”, apoi, dupa un masaj relaxant, iau pranzul la restaurant, unele seri si le incheie la opera ori la teatru si „se catara” cu perseverenta spre medii inalte. Nu conteaza ce distrug in drumul lor. Parvenitii sunt „melomani” pana in maduva oaselor! Nu rateaza niciun concert, cunosc intreaga agenda concertistica a anului in curs si au grija sa-si achizitioneze bilete la Festivalul Enescu.
    Afla mai multe »
  7. Ploaie si lalele albe

    De multa vreme nu le-am mai ales. De prea multa vreme nu mi-au mai atras atentia, printre atatea culori si miresme. Parca stiau ca va veni sfarsitul acesta de martie, in care le voi lua si le voi numara, una cate una, asa cum nu fac niciodata, cu sutele de flori din care fac buchete care bucura. Si care emotioneaza. Ieri era obligatoriu sa nu fie niciuna in plus sau in minus. Intr-o duminica aparent obisnuita, in care ploaia a inceput sa cada, rece si dusmanoasa, exact cand te pregateai sa pleci, am simtit frigul si umezeala pana la prasele. „Trecatorule, eu, care sunt aici, am fost ca tine. Tu, care esti acolo, vei fi ca mine.”
    Afla mai multe »
  8. Din dragoste pentru fetitele noastre

    Imi amintesc cu mare nostalgie momentele artistice puse in scena in copilarie de mine si de sora mea si indarjirea cu care „lucram” sa ne facem costume perfecte. Mai intai apelam la dulapul plin de „comori” al bunicii, unde se odihneau, meticulos aranjate, impanate cu saculeti de levantica si sapunuri parfumate (pe alocuri si putina naftalina ori buchete de pelin uscat) diverse materiale (de foarte buna calitate si nu doar, caci nu era simpla achizitia tesaturilor in acele vremuri). Sigur, daca eram prinse asupra faptului, situatia nu era prea confortabila. Cum căpătaserăm însă abilitatea de a atinge coarda sensibila, ni se ingaduia totusi sa ne jucam cu un anume material bordo (pe care il regaseam la toate plapumile din casa :)), pe care il gaseam alunecos, rece si, cel mai important, satisfacator de…mult.
    Afla mai multe »
  9. Rochite de printesa pentru toate fetitele lumii

    Acum un an si jumatate, cand am gandit prima rochita de printesa Sipet de sidef (Printesa de smarald a fost cea dintai), nici prin cap nu mi-a trecut ca va fi altfel si ca hainutele noastre vor fi considerate altceva decat niste rochite de joaca. Asa le-am si numit,”rochite de joaca sau dor de culoare”. Pentru ca imi doream sa acopar o paleta ampla de culori. Si pentru ca, evident, pentru fetitele mele in primul rand, trebuia sa inventez rochite care sa semene (coloristic) cu vreo printesa in voga. Am cedat adesea insistentelor celor mici si am cumparat de pe orinde ajungeam in vacante, celebrele rochite „identice” cu ale personajelor splendide.
    Afla mai multe »
  10. Despre firescul altor ani

    Copiii nostri pierd ore importante din viata lor uitandu-se la desene animate, in conditiile in care, multe dintre personaje sunt mai infricosatoare decat orice intamplare dramatica din viata reala. Mai cumplite decat orice imagine si-ar putea face micutii despre moarte, daca li s-ar explica ce inseamna ea. Deschis si firesc. Discutiile despre moartea cuiva apropiat sunt ocolite cu gratie, sunt subiecte tabu, ca si cum copilul ar trebui sa inteleaga, ca de pe pamant dispari pur si simplu, la un moment dat. Si gata. Undeva, raman suspendate in aer povestile unor vieti al caror final nu poate fi explicat. Pamant, sicriu, cruce, cimitir, sunt cuvinte care lipsesc din vocabularul generatiilor tinere.
    Afla mai multe »
Pagina
Inchide