Of-uri

Nu stiu care dintre noi or fi mai puternici ori mai castigati? Cei care pleaca sau cei care raman?! Cei care pleaca dupa o iubire sau pentru cariera visurilor lor, optimisti si cu inima plina, avand deja o viata frumos conturata sau cei care aleg sa fuga de o dezamagire si sa alerge cat mai departe, trecand granita cu lacrimi in ochi si cu inima zdrentuita, evitand sa mai priveasca inapoi?! Ori poate noi, tot mai putini ramasi in tara cu un contur atat de frumos? Ce stiu este ca nu e usor nicaieri. Si, cu atat mai dureros, nu-i usor sa ne fie…tot mai greu,…acasa. Desi AM INVATAT, STIM si PUTEM, desi AVEM un rost pe-aici si AM MUNCIT CINSTIT pentru tot ceea ce avem, desi LUPTAM ZI DE ZI si TRAIM CORECT, desi NU FURAM, NU MINTIM si NU INSELAM, desi AJUTAM, CLADIM si EDUCAM

Parvenitii sunt o specie (din pacate) prea des intalnita, despre care ofera explicatii si DEX-ul. Sunt lesne de recunoscut, dupa vorba, dupa haine. Ei stiu totul despre toate, cu toate ca au terminat cu greu o scoala. Dau diagnostice mai usor decat orice doctor, stiu mai multe despre educatie decat orice dascal, sunt mai ocupati decat oricine, isi incep ziua la vreun „salon”, apoi, dupa un masaj relaxant, iau pranzul la restaurant, unele seri si le incheie la opera ori la teatru si „se catara” cu perseverenta spre medii inalte. Nu conteaza ce distrug in drumul lor. Parvenitii sunt „melomani” pana in maduva oaselor! Nu rateaza niciun concert, cunosc intreaga agenda concertistica a anului in curs si au grija sa-si achizitioneze bilete la Festivalul Enescu.